Baltagul

   Românul incepe cu o legenda care spune ca Dumnezeu, dupa ce a facut lumea, a dorit sa puna ordine in neamurile de pe pamant. A ales mai apoi pentru fiecare neam cate un lucru care-l caracterizeaza, astfel ca a ajuns si la munteni, carora le-a lasat muncile cu animalele (oile in special). Aceasta legenda era spusa de catre Nechifor Lipan. O spunea de cele mai multe ori la nunti si apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lanii.

         Cei doi traiau in Magura Tarcaului, impreuna cu cei doi copii ai lor: Gheorghita si Minodora. In total au avut sapte copii, dar ceilalti cinci murisera de diferite boli. Acum, atat Gheorghita cat si Nechifor erau plecati de acasa… Nechifor era plecat la Dorna ca sa cumpere o turma de oi, iar Gheorghita era plecat la Jija, de unde astepta vesti de la tatal sau caci trebuia sa plateasca ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghita in care acesta ii spunea ca ii este dor de casa, iar Minodora a primit o scrisoare de dragoste de la feciorul dascalului Andrei.

         Intr-o noapte, Vitoria l-a visat pe Nechifor trecand calare o revarsare de ape la asfintit. De atunci, neavand nici o veste de la el, isi facea griji zi de zi…

         Intr-o dupamiaza, Mitrea, un cioban, a venit pana la Vitoria acasa si i-a cerut o pereche de opinci, o tohoarca si o caciula, caci iarna se apropie si are mare nevoie de ele. Dupa ce i le-a dat Minodora, Mitrea s-a urcat pe casa pentru a desfunda hogeagul, caci Vitoria dorea sa faca foc si in soba din casa.

         Dupa ce au facut focul, au pus mancarea si au inceput sa manance. Minodora nu prea avea pofta de mancar, asa ca a fost putin certata de mama sa. Se tot gandea la fiul dascalului - Ghita Topor -… si abia astepta ca mama ei sa plece pe o perioada mai lunga de timp de acasa, ca sa poata petrece mai mult timp alaturi de iubitul sau.

         Vitoria a mers la preotul din sat ca sa-l intrebe si pe el ce are de facut in legatura cu visul pe care l-a avut in urma cu o seara. I-a dat si o foaie de hartie ca sa-i scrie o scrisoare lui Gheorghita. Toata lumea cu care se intalnea o intreba de barbatul sau… iar ea, auzind acestea, se rusina. Preotul i-a spus Vitoriei sa nu mai creada in vise, caci nu se pot da explicatii in urma viselor… Incercau amandoi sa-i gaseasca explicatii lui Nechifor pentru intarzierea sa. Parintele Daniil Milies i-a scris lui Gheorghita si i-a spus Vitoriei sa nu se ingrijoreze, caci se va intoarce in cele din urma.

         Vazand ca preotul nu i-a spus nimic clar, s-a hotarat sa mearga la baba Maranda, o vrajitoare din sat. Baba i-a spus ca l-a oprit o fata cu ochi verzi pe Nechifor, dar sa nu-si faca griji, pentru ca se va intoarce acasa cat de repede va putea. Acelasi lucru a iesit si din cartile de TAROT… Dupa ce a iesit de la Maranda din casa, a luat-o inspre casa ei… in curte s-a intalnit cu Mitrea, care dormea pe jos, langa gard.

         In apropierea sarbatorilor de iarna, s-a intors si Gheorghita de la apa Jijiei; si-a lasat oile in grija baciului Alexa. Toti l-au primit cu bucurie si apoi au intins o masa mare, caci lui Gheorghita ii era foame. Dupa ce au mai povestit putin despre viata pe care a dus-o baiatul prin acele parti, Vitoria i-a spus ca nu a primit nici o veste de la Nechifor si l-a rugat sa mearga sa-l caute… iar Gheorghita a fost de-acord. In ziua de Boboteaza, Vitoria s-a hotarat sa mearga pana la manastirea Bistrita si pana la / in Piatra ca sa se roage Sfintei Ana. La manastire s-a intalnit si cu prea sfintitul Visarion care a sfatuit-o sa mearga la primar si la jandarmi, sa le povesteasca si lor ce i s-a intamplat.  

Vitoria a stat in acea seara la manastire, iar a doua zi a mers in / la Piatra la prefect ca sa-i spuna tot ce are pe inima. Prefectul i-a spus ca va face tot ce ii sta in putinta… si a indemnat-o sa faca si o jalba pe care sa o trimita sefilor. Dupa intalnirea cu prefectul, Vitoria a mers la preotul Daniil, care i-a spus ca ii va face cat mai curand jalba de care are nevoie si o va trimite la cine trebuie. Vitoria a spus ca vrea sa mearga cu Gheorghita pana la / in Dorna ca sa vada daca afla si ea ceva despre Nechifor… Deoarece vor pleca amandoi, Minodora trebuia sa plece la o manastire la ceva ruda de-a ei, asa ca pe data de douazeci si sapte februarie a plecat la manastire, alaturi de praznicul cuviosului parinte Procopie.

Pe data de noua martie, Vitoria impreuna cu Gheorghita au mers la slujba data de parintele Daniil pentru cei patruzeci de sfinti mucenici din Sevasta. Mai apoi, au mers acasa si s-au inteles cu Mitrea, deoarece casa ramanea in mainile lui cat cei doi erau plecati. Pe cand se pregateau sa manance, au venit preotul Milies, domnul Iordan (carciumarul) si negustorul (domnul David) caruia urma sa-i vanda Vitoria anumite lucruri pentru a-si face bani de drum. Dupa ce au plecat musafirii, Mitrea a impuscat un lup, caci le-a pus in primejdie animalele. Atunci, Vitoria s-a gandit ca ar fi mai bine daca ar lua pusca cu ea… ar fi mai in siguranta. Pe data de zece martie, vineri, de dimineata, cei doi au pornit in cautarea lui Nechifor.

Au mers impreuna cu negustorul David pana la Calugareni, unde nevasta acestuia i-a spus ca l-a vazut pe Nechifor in acea toamna, i-a zis ca nu are nici un tovaras de calatorie si ca are ceva bani la el. Pe drum, cand au oprit pe la hanul lui Donea, l-au intrebat pe acesta daca l-a vazut pe Nechifor. Donea le-a spus ca ultima data l-a vazut in toamna aceasta. Dupa ce s-au odihnit putin la domnul David acasa, au pornit incet-incet (in)spre Farcasa.

In Farcasa, tot cautandu-si un loc unde sa poata sta in gazda, au dat peste niste jandarmi care ii duceau pe doi oameni la judecata, deoarece nu aveau acte la ei si, se pare ca ii furau pe oameni fara ca acestia sa isi dea seama… erau de fapt niste oameni care se ocupau cu jocurile de noroc. Erau asa de haiosi, incat toata lumea radea in plina strada, chiar si Vitoria s-a bine dispus. In final, cei doi calatori s-au oprit la mos Pricop, care i-a gazduit peste noapte. Cei doi au aflat de la familia Pricop ca Nechifor a fost si pe la ei. Dupa ce auzise aceasta, Vitoria se tot gandea ca sotul ei s-ar putea sa nu mai fie in viata…

X. In ziua urmatoare, au mers la Borca, unde satenii i-au abatut din cale ca sa participe la o cumetrie. Aici s-au ospatat , iar Vitoria a inchinat impreuna cu nasii. Dupa ce au ajuns la / in Cruci, cei doi au dat peste o nunta. Aici, Vitoria a primit plosca si i-a facut o urare frumoasa miresei. Vitoria si-a facut din nou griji, deoarece a dat prima data de un botez si apoi de o nunta… in sinea ei, trebuia sa se fi intamplat invers pentru ca toate sa fie bine. I-a intrebat pe sateni daca l-au vazut cumva pe Nechifor, dar, din pacate, nimeni nu-l vazuse. Ajunsi in Vatra Dornei au mers la prefect, care le-a spus ca in luna noiembrie, Nechifor a cumparat trei sute de oi de la Gheorghe Adamachi si Vasile Ursachi (fusese cea mai mare vanzare din targ), iar mai apoi, Nechifor le vanduse o suta de oi unor ciobani de la munte pe care nu-i cunoscuse pana atunci…

Vitoria s-a hotarat sa o ia pe drumul pe care ar fi trebuit sa o ia si Nechifor la intoarcere… a oprit pe la ceva carciumi. Unul dintre carciumari i-a spus ca l-a vazut pe Nerchifor si isi aduce aminte de turma sa de trei sute de oi. Vitoria a mers impreuna cu Gheorghita prin Brosteni, prin Paltinis, prin Darmoxa si prin Borca. Ajunsi in Borca, ei afla pe unde a luat-o Nechifor cu oile, asa ca incearca sa o ia dupa urme. Au mers ei ce au mers, au trecut prin Sabasa si Stanisoara.

Au ajuns si in satul Suha, unde avea o crasma domnul Iorgu Vasiliu. Aici la cariuma, au aflat ca nu mai ajunsese decat doi din cei trei ciobani… adica Nechifor nu a mai ajuns aici. Una dintre crasmarite, Maria, le-a spus ca e ruda cu Ileana, sotia lui Bogza, unul dintre cei trei ciobani, tovarati de-ai lui Nechifor. Tot Maria le-a mai spus ca a auzit de la cei doi ca au cumparat toate oile unui cioban care locuia mai departe si ca i-au dat toti banii. Lumea spune insa ca cei doi oieri sunt capabili de jaf si chiar de crima. Maria i-a insotit pe cei doi la primarie, unde i-a intrebat pe cei doi ciobani incotro a luat-o cel care le-a vandut oile. Acestia au spus ca au facut tranzactia la Crucea Talienilor si ca nu stiu incotro a putut merge Nechifor. Auzind acestea, femeia impreuna cu fiul sau au mers din casa-n casa si au intrebat daca stie cineva ceva despre “omul cu caciula brumarie”. La o casa, Vitoria l-a recunoscut pe Lupu, cainele lor. La acea casa (din Sabasa) locuia domnul Toma, care a gasit cainele undeva pe munte… Lupu a fost foarte bucuros cand a vazut-o, si a venit repede la ea.

Domnului Toma nu i-a venit sa creada ca o femeie din Tarcau poate face atata drum doar ca sa-si gaseasca sotul… a ramas foarte surprins. Cainele i-a calauzit pe cei doi calatori intr-o rapa, unde gasira niste oase, niste zgarciuri, botforii, tasca, chimirul si caciula brumarie a lui Nechifor, iar mai incolo era scheletul calului sau, acoperit de niste paturi. Nechifor avea capul spart (de un baltag). Vazandu-l, Vitoria l-a strigat pe Gheroghita… dar nu pe fiul sau, ci pe barbatul sau. Asta era numele de botez al lui Nechifor. Pe parcurs insa, el si-a schimbat numele, caci a fost deochiat de cineva.

Vitoria a strans “ramasitele” lui Nechifor in timp ce Gheorghita plangea ca un copil. Spre seara, munteanca s-a intors in acel loc impreuna cu domnul Toma. Cat timp ea a fost plecata, Gheorghita a stat de paza in acel loc impreuna cu Lupu. In dimineata urmatoare, a ajuns acolo preotul iar a treia zi dimineata, autoritatile. Era nevoita sa le spuna totul autoritatilor, asa ca le-a povestit autoritatilor tot ceea ce a aflat pe parcurs. Cei doi ciobani trebuiau sa spuna tot ceea ce s-a intamplat atata timp cat au fost impreuna. Desi se presupunea ca cei doi carora le-a vandut oile sunt ucigasii lui Nechifor, Vitoria i-a chemat si pe ei la inmormantare.

Prefectul Anastase Balmez si-a inceput cercetarile in Suha. Le facea vizite celor doi coibani carora le tot punea fel de fel de intrebari… cei doi nu pareau inca vinovati. Vitoria a asistat la dialogul dintre cei trei si i-a invitat pe cei doi impreuna cu nevestele lor la inmormantare. Celor doi oieri li s-a parut ciudat ca a asistat si munteanca la dialogul dintre ei si prefect, dar inca nu-si dadeau seama ce va urma…

Pomenirea lui Nechifor s-a facut acasa la domnul Toma, iar pentru ca era postul mare, era mai greu cu mancarea; bautura insa era destula. Incepusera bocetele…

A asistat la inmormantare si cucoana Maria… toti cei care ieseau de la inmormantare primeau cate un sfert de paine si cate un paharel de rachiu. Au fost prezenti si cei doi ciobani Calistrat Bogza si Ilie Cutui.

Indemnandu-i sa manance si sa bea, Vitoria observa ca Bogza are un baltag. I l-a cerut, spunandu-i ca si Gheorghita are un baltag la fel cu acesta. Munteanca a inceput sa le povesteasca celor doi faptele, asa cum stia ea ca s-au intamplat. La un moment dat, Vitoria i-a dat baltagul lui Gheorghita si l-a intrebat ce scrie pe el… acesta din urma, dupa ce l-a privit o vreme a spus: “Pentru o fapta, este numai o plata. Chiar daca as fi eu, mi-oi primi osanda de la cine se cuvine”. Dupa spusele acestea, Vitoria s-a uitat si ea mai atent la baltag si a spus ca cu acest baltag a fost omorat Nechifor. A urmat apoi o altercatie intre Bogza si Gheorghita. Cutui s-a predat si a spus ca totul a fost intocmai dupa spusele Vitoriei. Dupa ce i-au platit pe toti cei care i-au ajutat, au mai stat trei zile si au mers sa-si vada oile. Au facut parastasele cuvenite si s-au intors acasa. S-a intors si Minodora de la manastire, iar Vitoria a spus ca nu o lasa nicicum sa se marite cu fiul dascalului Andrei.

Iliada și Odisea

   În palatul lui Jupiter-Zeus are loc o petrecere la care participa toți zeii, mai puțin Discordia, zeița vrajbei. Aceasta se năpustește în timpul chefului în palat foarte furioasa.Jupiter o calmează și aceasta se hotărăște să plece, lăsând în urmă un mar de aur care trebuia dăruit celei mai frumoase zeițe. Jupiter nu se poate hotărî între zeița dragostei, Venus; zeița înțelepciunii, Minerva, fiicele sale și soția sa Junona, astfel decide că cele trei pretendente să aleagă un muritor care să decidă cine va păstra mărul.
    Venus îl alege pe fiul lui Priam și al Hecubei, Alexandru-Paris, un arcaș foarte chipeș, căruia în schimbul deciziei sale îi promite inima Elenei, cea mai frumoasa zână. Paris o alege pe Venus ca cea mai frumoasă. Venus îl duce pe Paris la Elena , unde Cupidon le străpunge inimile cele doi cu săgeata dragostei. Junona care urmarea sa se răzbune pe Paris desface legătura dintre Elena și soțul ei Menelaos. Deoarece exista un vechi pact între marii conducători ai timpului, cum că aceștia îl vor ucide pe cel care va îndrazni sa o fure pe Elena de la soțul ei. Astfel, viteji ca Achile, Ulise, Aiax, Idomeneu, Diomede, Nestor, Mahaon si Agamemnon, în frunte cu fratele acestuia , Menelaos pornesc pe corăbii spre distrugerea Troiei.
    Mania lui Achile
După nouă ani de lupta zidurile Troiei erau încă în picioare.Agamemnon reușește să o răpească pe fiica lui Hriseu, Hriseida. Hriseu îi cere ajutorul lui Apolon, care trimite săgeți orăvite, răspândind ciuma printre Ahei. Agamemnon se lasă convins de Achile să o înapoieze pe Hriseida, dar în schimb el își ia femeia la Achile, Briseida, și niște averi. Achile, mânios de faptul ca prietenii săi de lupta nu realizează că fără el sunt foarte ușor de învins, își ia corăbiile și pleacă de pe cămpul de luptă. Iar mama lui, zeița Tetis, îl convinge pe Jupiter să dea victoria troienilor, astfel Jupiter trece de partea Ilionului.
    Prevestitorii ahei spuneau că în anul care tocmai începuse, al zecelea război, vor fi dărâmate zidurile Troiei, astfel, lupta devine tot mai intensă Paris și Menelaos se înfruntă pentru frumoasa Elena. Paris este rănit. Lupta devine din ce în ce mai sângeroasă pe măsură ce zeii se amestecă mai mult. Andromaca și Hector
    Zeii părăsesc câmpul de lupta din ordinul lui Jupiter. Lupta sporește în intensitate și devine foarte crâncenă. Hector afla de mania Minervei și o roagă pe mamă să, Hecuba, să meargă împreună cu toate doamnele cetății să îi dăruiască jertfe. Hector, ajuns în palatul tatălui său decide să-și revadă soția. Andromaca încearcă să își convingă soțul sau să rămână acum lângă familia lui, însă Hector se reîntoarce pe câmpul de lupta împreună cu fratele său Paris.
    Pe câmpul de luptă învingătorul era decis de conducătorii armatelor, care se înfruntau, care erau Hector și Aiax. Jupiter oprește lupta celor doi și după cum îi făgăduise lui Achile, dă victoria de partea troianului. Astfel, Agamenon decide să încerce să se împace cu Achile prin intermediul prietenilor lor, dar Achile nu este de acord.
    Foc la corăbii
   Lupta pornește din nou. Ulise și Diomede sunt scoși din bătălie. Troienii se apropie de corăbii. Hector dărâmă cu o piatră de moara poarta zidului ce îi împrejmuiește. Neptun sare în ajutorul aheilor a căror singură scăpare erau corăbiile, pe care îi îmbarchează. Junona îl adoarme pe Jupiter și îl ajută pe Neptun să treacă în fruntea aheilor. Hector este ranit in luptă. Jupiter se trezește și readuce lucrurile în favoarea troienilor, vindecându-l pe Hector.
    Achile revine în luptă împreună cu prietenul său Patrocle, care este ucis, iar cu ajutorul Minervei și al Junonei îi recuperează corpul. Troienii se împart în doua tabere, una în cetate iar cealaltă la porțile acesteia, în care era și Hector.
    Îmbarcarea lui Achile
   Vulcan îi făurește arma lui Achile, iar pe scurt îi reprezintă imagini din aur. Achile pornește la lupta hotărât să-și răzbune prietenul. Bătălia devine un măcel din clipa în care se amestecă zeii. Achile urmărește doar să-l răzbune pe Patrocle, adică să-l ucidă pe Hector, care era protejat de Apolon. Și Hector, la rândul lui, dorea să-și răzbune fratele, Polidor.
    Apolon il îndepărtează pe Hector de pe câmpul de luptă, din fața lui Achile, învăluindu-l într-un nor de aur. Achile îl urmărește pe troian, în luptă și îl ucide pe Licaon, fiu al lui Priam. Achile se îndreaptă fioros către Troia. Apolon îl salvează pe viteazul Agenor de la moarte. Cu ajutorul lui Apolon troienii se refugiază în cetate. Hector rămâne în fața porților pentru a da piept lui Achile de unul singur.
    Moartea lui Hector
   Achile îl urmărește pe Hector în jurul cetății. Troianul este înșelat de zeița Minerva și, mai apoi, răpus de Achile, care nu îi respectă rugămintea de a-i înapoia trupul familiei lui Priam. Achile leagă corpul lui Hector de caleașcă să  îl întărește în jurul cetății. Familia îndurerată a troianului cere îndurare de la Achile, să le dea trupul eroului lor.

O scrisoare pierdută

Actul 1

Scena 1

    În prima scenă din actul 1 Caragiale ni-i înfățișează pe Ștefan Tipătescu, prefectul județului zis și "conașu Fănică" și Ghiță Pristanda polițaiul orașului, care au o conversație foarte interesantă și foarte aprinsă despre alegeri. Domnul Tipatescu este foarte agitat, plimbându-se cu ziarul în mână și comentând anumite fraze referitoare la dumnealui. Ion Pristanda rezemat în sabie, îi povestește domnului prefect despre o discuție ce o auzise pe furiș între Nea Cațavencu și dăscălimea orașului  în timp ce aceștia erau la un joc de cărți.  Această discuție avea ca subiect pe domnul Tipatescu și o anumită scrisoare pe care avea de gând să o citească.

Scena 2

   Pristanda se plânge de meseria lui de polițist și de faptul că primește prea puțini bani care nu îi ajung să își întrețină familia lui numeroasă. Acesta își aduce aminte de sfaturile soției lui și se gândește că avea dreptate.                                          

    

Scena 3

   Domnul Trahanache se duce la prefect înainte de dejun  pentru  a-i povesti ceva fără ca Zoe ,soția lui sa afle.Prefectul îl trimite pe Pristanda acasă la domnul Trahanache pentru a-i anunța soția ca vor întârzia le dejun.

Scena 4

   Trahanache îi povestește prefectului de un bilet care l-a primit de la fecior din partea domnului Cațavencu în care scria că dorește sa îl vadă, deoarece îi va arata un document foarte important pentru dumnealui . Domnul Zaharia îi spune ca s-a dus la biroul ziarului "Răcnetul Carpaților" pentru a primi documentul de la Cațavencu care îi înmânează o scrisoare de la Tipătescu adresată soției lui Zoe și îl amenința că va fi publicată în gazetă. Aflând aceste lucruri Tipatescu se enervează și îi spune lui Trahanache că la întrunirea de diseară, Cațavencu nu va veni.

Scena 5

   Zoe  se duce la Tipatescu foarte speriata, spunându-i de scrisoarea  pe care a primit-o de la Cațavencu în care o anunța că le va restitui documentul în schimbul unui favor. Zoe nu își amintește când a pierdut scrisoarea dar la întâlnirea cu Cațavencu acesta i-a cerut în schimbul scrisorii să-i asigure alegerea. Tipatescu se enervează foarte tare și îi spune ca l-a trimis pe Pristanda să-i cumpere scrisoarea.

Scena 6

   În timp ce îl așteaptă pe domnul Tipatescu, Brînzovenescu și Farfuridi, avocații și membrii comitetului se întreabă dacă nu cumva sunt trădați de către Trahanache, Zoe sau chiar de prefect (toți făceau parte din același comitet). Acesta care tocmai sosea afla care este motivul sosirii celor doi și le reproșează ca au venit sa-i ceara socoteala tocmai dumnealui care a înființat comitetul. Avocații sunt încă convinși că au fost trădați și se îndreaptă spre ieșire, conduși de prefect.

Scena 7

    Zoe îl anunță pe Tipatescu ca va avea loc o nenorocire,intre timp apare un cetățean turmentat care susține ca este alegător și ca a găsit o scrisoare adresata doamnei Trahanache din partea prefectului. Tipatescu și Zoe îl ia la întrebări, acesta încearcă sa găsească scrisoarea dar își amintește ca este posibil sa I-o fi furat domnul Cațavencu.

Scena 8

   Pristanda vine într-un suflet să-i anunțe pe Zoe și pe "conul Fănică" de venirea lui Trahanache. Tipatescu îi spune sa scoată cetățeanul afară, la care acesta îi întreabă pentru cine să voteze, dar Ghiță face ce i-a spus prefectul.

Scena 9

   Zoe și Tipatescu afla de la Ghiță care tocmai venea de la Cațavancu ca fără o mie de poli acesta nu se lasă atât de ușor. Trahanache intra mirat deoarece, își da seama ca Zoe știe tot ; dar le spune ca l-a prins pe Cațavencu cu ceva mai rău.            

ACTUL 2

 Scena 1

   Trahanache, Farfuridi și Brînzovenescu stau în jurul unei mese discutând și studiind alegerile electorale. Cei doi avocați îi spun domnului Trahanache ca se tem de trădarea prefectului, dar acesta îi ia apărarea și le spune ca este un om de încredere care a făcut multe servicii partidului. Nervos și tulburat Trahanache iese din cameră, pe ușă din spate.

Scena 2

   Brînzovenescu si Farfuridi ramași în aceeași cameră discută despre ceea ce cred ei că se va întâmpla la întrunirea de diseară. Aceștia sunt foarte convinși că vor fi trădați de domnul Tipătescu și doresc să trimita o scrisoare anonimă împotriva lui la București către comitetul Central și către minister si gazete.           

Scena 3

   Pristanda s-a dus împreună cu cei de la politie acasă la domnul Cațavencu și l-au luat la secție punându-i tot felul de întrebări despre scrisoare la care dorește să răspundă doar lui Zoe. Aceasta nu era de găsit pe nicăieri, dar după mai multe încercări, Ghiță reușește să se întâlnească cu ea.

Scena 4

   Zoe afla de la Pristanda ca Tipatescu a dat ordin sa fie arestat Cațavencu ca să poată pune mana pe scrisoare și ca acesta dorește sa vorbească numai cu dansa. Aflând asta Zoe îl trimite pe Pristanda sa-l elibereze pe Cațavencu și să-l aducă la ea.           

Scena 5

   Zoe sta singura în camera și citește ziarul în care s-a anunțat ca mâine va fi publicata o scrisoare adresata unei doamne foarte importante din partea unui înalt personaj . Pentru a împiedica asta se gândește ca ar fi mai bine să-i asigure alegerea lui Cațavencu.

Scena 6

   Tipătescu discuta cu Zoe despre Cațavencu ,aceștia încearcă să găsească o soluție pentru a-l împiedica să tipărească scrisoarea. Prefectul nu este de acord să-i asigure alegerea iar Zoe disperata nu știe ce să facă . Într-un final Zoe se hotărăște să-l sprijine pe Cațavencu și sa lupte împotriva partidului și al lui Tipătescu.   

Scena 7

   Pristanda îl eliberează pe Cațavencu la ordinul doamnei Trahanache cerându-și scuze , apoi îl duce în casa prefectului unde era așteptat de Zoe care dorea să-i vorbească.

Scena 8

   Cațavencu o așteaptă liniștit pe un scaun pe doamna Trahanache și își închipuie ce se va întâmpla la întrunirea de diseară  și cum îl va proclama Zaharia candidat. Dar înainte să apară doamna Trahanache apare Tipatescu uimit de prezența lui Cațavencu care pare foarte surprins.

Scena 9

   Cațavencu discuta față-n față cu Tipătescu care îl întreabă ce dorește în schimbul scrisorii acesta îi spune că vrea să-i asigure alegerea, iar dacă nu o va face va publica scrisoarea. Tipătescu striga pe un ton nervos ca vrea să-l omoare iar Cațavencu tremură țipând după ajutor.

Scena 10

   Zoe intervine și ea în discuția celor doi și se hotărăște sa îi spună și lui Cațavencu hotărârea pe care a luat-o, și anume aceia de a-l  alege deputat doar ea și soțul ei. Neavând alta soluție Tipătescu decide sa-l sprijine pe Cațavencu.                               

Scena 11

   Trahanache intra în salon dar nu gasește pe nimeni deoarece erau ascunși. Îi lasă un bilet lui Tipătescu apoi pleacă.             

Scena 12

   După plecarea lui Trahanache apare din nou cetățeanul turmentat care nu era hotărât  cu cine să voteze. Dar Tipătescu, ironic ca întotdeauna îi spune sa-l aleagă pe domnul Cațavencu.

Scena 13

   Tipătescu le spune celor doi avocați că lucrează pentru Cațavencu și ca îl vor susține, dar aceștia îl amenință ca vor spune totul ziarelor, comitetului electoral și guvernului.

Scena 14

   Pristanda vine în fuga aducând o scrisoare în care scria ca colegiul al-doilea trebuie să îl aleagă pe Agamemnon Dandanache. Aflând asta Zoe, Trahanache, Cațavencu și
ceilalți cetățeni erau hotărâți să lupte împotriva oricui.

ACTUL 3

 Scena 1

   În sala cea mare a primăriei Farfuridi care este deja la tribuna încearcă să țină un discurs către adunare, dar aceștia nu îl lasă. Trahanache care este președinte îl ajută cum poate încercând sa facă liniște în sală. În final Farfuridi emoționat tine discursul despre politică și viitorul țării.

Scena 2

   Pristanda vine repede pentru a-l anunta pe Trahanache ca este așteptat în cabinet și că trebuie să suspende ședința.

Scena 3

   Intre timp grupul lui Cațavencu și al lui Farfuridi discută despre alegerile electorale și se contraziceau între ele.         

Scena 4

   Trahanache ieși în fugă din cameră, Zoe și Tipătescu veneau după el spunându-i să nu renunțe.După asta Zaharia se întoarce în sală.

Scena 5

   Cațavencu cere cuvântul domnului Trahanache deoarece dorește să spună tuturor  părerea lui despre această țară.

Scena 6

   Din nou Cațavencu încearcă să spună ceva dar este întrerupt de către cetățeanul turmentat și toată sala începe sa râdă.

Scena 7

 Trahanache dorește să anunțe numele candidatului propus de comitetul lor. În sală toata lumea este agitată iar Trahanache anunță că îl va sprijini pe Agamemon Dandanache și Zoe. Tipătescu si Trahanache au ieșit toți afară iar Pristanda și cei doi avocați îl duc pe Cațavencu afară.          

ACTUL 4

Scena1

   Zoe și Tipatescu erau în gradina lui Trahanache și se întrebau unde este Cațavencu și de ce nu a publicat până acum scrisoarea.

Scena 2

   Putin mai încolo Trahanache vine spre Zoe și Tipătescu însoțit de Agamemon Dandanache , face prezentările apoi își cere scuze ca trebuie sa plece deoarece se ducea la alegeri.

Scena 3

   Dandanache povestește despre o scrisoare găsita în pardesiul unei persoane "însemnate". El vine obosit din drum și Zoe îl duce la culcare.

Scena 4

 Tipătescu meditează în singurătate asupra alegerii lui Dandanache.

Scena 5

 Zoe este îngijorată în legătură cu scrisoarea. Pristanda intră, și anunță că partidul lui Cațavencu s-a spart, deoarece gazeta lui nici nu a ieșit și că nu-l poate găsi pe Cațavencu. Îl cheamă urgent pe Tipătescu la telegraf.

Scena 6

 După ce Tipătescu s-a îndepartat, Pristanda îi spune coanei Joitica că l-a mințit că-l cheamă miniștrii, ca să organizeze o întilnire cu d-nul Cațavencu. Așadar, Zoe îl cheamă urgent cu nerăbdare pe Nae.

Scena 7

  Cațavencu îi spune lui Zoe ca a pierdut scrisoarea, iar Zoe îl anunță că este pierdut, și îl cheamă pe Ghiță, strigând în fund se întâlnește cu cetățeanul turmentat.

Scena 8

   Cetățeanul turmentat, avea pălăria lui Cațavencu, în care era scrisoarea. O cheamă pe Zoe, și o întreabă pentru cine sa voteze. După ce Zoe l-a petrecut pe cetățean cu amabilitate și i-a spus pentru cine să voteze, a pus scrisoarea în buzunar, și a mers țintă spre Cațavencu, care căzu în genunchi.

Scena 9

   Cațavencu își cere iertare, Zoe îl iartă, dar cu anumite condiții, Cațavencu dă cuvîntul că le va respecta și a ieșit prin ușa din spate.

Scena 10

   Zoe citește scrisoarea și o sărută de mai multe ori, apoi își șterge lacrimile și urcă repede scările.

Scena 11

   Tipătescu se întoarce de la telegraf, supărat pe Ghiță și se întreabă unde e Zoe.

Scena 12

   Dandanache îi spune lui Trahanache că scrisoarea este adevărată, nu o alta plastografie a lui Cațavencu.

Scena 13

   Zoe coboară treptele împreună cu Tipătescu și se întilnesc cu Dandanache și Trahanache. D-nul Dandanache îi anunță că Trahanache este noul prefect.

Scena 14

   Vin toți alegătorii cu bănci cu bautură, vin feciorii cu șampanie. Toți închină toasturi în sănătatea președintelui și prefectului. Cațavencu anunță că visul poporului la progres, însfârșit s-a implinit.

Hanul Ancuței

Iapa lui vodă

  Este o zi de toamnă. În acele vremuri, hanul Ancuței a devenit neîncăpător, el era de fapt o cetete cu ziduri și porți bine fortificate, dar era deschis tuturor celor care dorerau sa se odihnească și să spună povesti.

Unul dintre acei oameni era și Ionița. Era un răzeș cu un cal, de care se mândrea spunând că se trage din rădăcini puternice de la mama sa,despre care le povestise o întâmplare.

   În vremurile de demult, pe când răzeșul era in floarea vastei, într-o zi, se află la han și stând asa veni un boier necunoscut, iar după o vreme se luase la vorbă cu el și îi spusese problema pe care o avea. Această problemă era legată de pământ cu un alt boier care îi luase pământul prin hoție, și îi mai destăinuise faptul că avea de gând să se ducă la domnitorul Mihai Vodă Sturza ca  să facă dreptate, și dacă nu avea să îi facă dreptate, să îi pupe iapa sub coadă.

   Și dupa ce boierul misterios plecă, răzeșul se dusese la curtea domnească de la Iași. Și intrând în sala tronului, unde era domnitorul, răzeșul îngenunchi si milos îi spuse necazul și la sfarsitu povestirii el îi arătă actele doveditoare. Domnitorul îl rugă să se ridice și răzeșul uitându-se la domnitor, rosii caci era acel boier necunoscut cu care vorbise la han. Și în final domnitorul îl întrebă ce are sa faca daca nu îi va da dreptate, iar răzeșul ii spuse că iapa se afla și ea la curte.

În final domnitorul îi făcu dreptate răzeșului Ionița.

Haralambie

Cu o ulcică-n stânga, comisul Ionița își mângâie cu două degete de la mâna dreaptă mustățile tușinate. În această stare de auto apreciere el a vrut să istorisească o alta poveste mai minunată decât “Iapa lui Vodă”,dar însă a fost oprit, politicos, de un călugăr care venea de la munte care adresa cinstite închinării tuturor celor aflați în sală și mai ales tinerei Ancuțe care era o rază de soare în încăperea întunecoasă. Comisul Ionița îl întrebă ce îl aduce prin aceste locuri, călugărul care se numea German îi spuse că a făcut un jurământ mamei sale, care era pe patul de moarte si anume că se va duce la târgul din Iași să se roage la biserica lui Haralambie. Preotul isi puse mereu intrebarea care era tatal sau caci doar mama sa si bunul Dumnezeu stiau raspunsul,poate acest Haralambie.Insa fu intrerupt de Ionita care dorea sa afle despre acest Haralambia care se pare ca a trait intr-un timp demult.Si calugarul se aferi sa le spuna povestea lui.

Acel Haralambie era un arnaut domnesc care devenise un talhar care fura de la boieri si controla anumite drumuri si trecatori.

Domnitorul de atunci a trimis soldati sa il omoare dar ei au dat gres.In ziua da Satamaria mare,la a 15-ea a lunii august,Voda Ipsilant era posomorat ca Haralambie face necaz mare in tara.Marele vornic la sfatuit ca singurul om care l-ar pute invinge pe Haralambie era fratele sau,Georghie Leonardi,tufecci-basa.Voda era de aceasi parere,astfel la chemat.Georgie lua cu greu sarcina si pleca pe urmele fratelui sau.In a 8-a zi il prinse la casa calugarului, cerand de mancare caci nu mai mancase de cand era urmarit.Cand la prins Georgie ia taiat capul,atunci mare suparare a fost pe capul mamei lui German,el a inteles in sfarsit cine era tatal sau.

Georgie a adus capul insangerat al fratelui sau la curte, avand lacrimi pe obraz spuse:

“-Maria ta,am implinit porunca!Dar te rog sa ma lesi slobod la pamantul meu si la liniste-caci am varsat sangele parintilor mei,care curge si-n venele mele…

Si Georgie sa retras construind biserica din Iesi: Haralambie.

De acea,spuse calugarul,ca trebuie sa mearga acolo sa se roage si poveste se sfarsi cu o liniste trista in hanul Ancutei unde ar fi trebuit sa domneasca fericirea si bunavoia.

Balaurul

-Fratii mei a inceput a glasui comisul Ionita de la Dragatesti, care dorea sa le spuna celor din han povestea lui infricosatoare si minunata;cand fu intrerupt de mos Leonte Zodierul care il indemna sa isi spuna povestea si zicea ca aici la han de cand se stia el se spun tot felul de povesti si se dau sfaturi,dar ei insa nu credea ca comisul va putea sa spuna o povete mai infricosatoare decat cea ce a trait el odata si Ancuta il indemna sa spuna povestea.

Era de mult prin aceste locuri un boier care se insurase de doua ori si cele doua sotii ale sale murise de o boala necunoscuta.Babele vorbeau ca era blestemat si chiar lumea din sat se ferea de el.Asa trecand o vreme se auzi ca boierul se insurase din nou.El sa dus la Iesi si a luat mana unei fetiscane al unui mitropoli.Fetiscana avea doar saptesprezece ani era vrumoasa si surazatoare,ea avea obiceiul sa mearga la Roman.

Intr-o vara Zoierul se afla la tarla si de Satilie venise si tatal lui la oi.Si in aceasta vare frumoasa il vazu pe boier venind in goana,calare, spre el si ii ceru sa il cheme numai decat pe tatal sau.Mos Leonte se dusese numai decat si tatal sau veni .Boierul ii spusese ca are un necaz mare de tot si credea ca sotia lui il inseala cucuconasul celui mai mare al lui Vuza vornicul,unul Alexandrel Vuza.Boierul ii spusese ca sotia lui se va intoarce in ziua aia si ca va face fapta rea sotiei sale si lui Alexandrel pentru razbunare.Insa tatal Zodierului il sfatui sa rezolve situatia fara violenta dar se vedea ca boierul avea un singur gand.

Dupa ce boierul pleca tatal lui mos Leonte se duse sa intampine trasura care venea de la Roman cu sotia boierului si Alexandrel,el opri trasura si spuse ca domnia sa Alexandrel este in mare primejdie si ca ar trebui mai bine sa se intoarca cat mai are timp.Dar in acea clipa se produsera doua lucruri,primul a fost ca sa strnit un vant puternic si al doilea a fost ca boierul venea spre ei cu slujitorii lui in urmna.El ordona ca tatal Zodierului sa fie bicuit iar pe Alexandrel si pe sotia sa,sa il lege de pintenii carutei si sa ii duca pana la Iesi.In acea clipa se starni un vant puternic si din dosul vaii se zarii Balaurul care era o dihanie infricosatoare si aducea vant si furtuna,Balaurul la insfacat pe boier si la trantit mort.Din acea clipa se opri furtua si balaurul pleca ,deasemenea si Alexandrel spre Roman.

Din acea zi nu sa mai auzit de Balaursi nimeni nu la mai vazut.Unii spuneau ca el a fost chemat din salasul lui de tatal lui mos Leonte Zodierul. 

Fântâna dintre plopi

Soarele batea piezis in Hanul Ancutei , scanteind in geamurile zabrelite cand din sleahul Romanului venea un calaret spre han.Calaretul era un vechi prieten cu comisul Ionita,el era Neculai Isac,capitan de mazili.Era un om in varsta ,inca frumos,insa ochiul drept care era stins ii dadea un aer trist.Capitanul era la tineretea sa un mare calator care si-ar fui dat si viata pentru o iubire.

Comisul ii spuse , observand ca nu mai are ochiul drept,ca a pierdut o lumina,da era adevarat capitanul il pierduse din pricina inimii chiar pe aceste meleaguri.Comisul auzind aceste vorbe il ruga sa le povesteasca celor din han nefericita intamplare.

Era o zi de toamna, acum douazeci si cinci de ani, cand capitanul poposea pe la hanul Ancutei caci el urma sa se duca in ziua urmatoare cu vin in tinutul Sucevei la domnitorul Canta .Stand pe la han ii treceau tot felul de ganduri si il apuca tristeta ,as el incaleca calul si pleca pe malul Moldovei unde dupa o cotitura a raului intalni o satra de tigani care pescuiau .De indata spr el se apropie seful satrei,Hasanche,care intra in vorba cu el si,stiind ca el transporta bautura, ii ceru si lui sa ii aduca un pic ca la un batran.In spatele tiganului se afla o tigancusa tanara si vesela care ii dadea tarcoale capitanului.dupa aceasta discutie cu Hasanche el se dus inapoi la han ;trecand printrun loc singuratic si misterios unde se afla o fatana isi intoarse privirea si o vazu pe Marga, tigancusa,care il urmarea.Asa,oarecum uimit , se intoarse la han.

A doua zi cand se faceau ultimile pregatiri pentru a pleca in tinutul Sucevei,cu vin.

Cealalta Ancuță

Intr-adevar,in vremea veche sau intamplat lucruri care astazi nu se mai vad, a grait incet,in intunecimea inserarii,mesterul Ienache coropcarul.Si isi aduse cu nostalgie aminte cum era pe atunci,mult mai bine.In acele vremuri inseninate el era coropcar si mergea prin targuri sa isi vandea marfa.

In una din aceste zile se tocmea cu doi negustori armeni,cand vazu puhoi de oameni pe ulita.In fruntea lor erau arnauti,iar in mijlocul acestora un om legat.Ienache intreba pe unul dintre arnauti,Costea Caruntu,ce a facut prizonierul.Costea ii spuse ca omul acela era Todorita Catana care a pus ochii pe sotiavornicului Bodeica,Varvara, si impreuna cu aceasta a incercat sa fuga,dar vornicul a pus paza si la prins.Arnautul ia spus ca in ziua aia urmeaza sa il duca la turnul Goliei,iar pe sotia vorincului o vor duce la manastire,la Agapia.Auzind aceste vorbe negustorul ii zise ca au facut bine ,prinzand-ul peTodorita,la aceste vorbe ,auzite de Catana,el ii daduse o privire infricosatoare lui Ienache.

Todorita fu dus la turnul Goliei de unde evadase spectaculos.Negustorul nostru isi vazu de viata chair daca auzi de aceasta veste,si asa Ienache umbla pe drumurile Moldovei mergand cand pe jos cand in carute.Intro zi se afla la o fantana si vazu o caruta care venea in goana spre el,el ii facu semn si ea opri.Cand se urca in caruta mare ii fu uimirea vazand-ul pe Catana, negustorul se speriase.Todorita ii spuse ca vrea sa o elibereze pe iubita sa si ca avea nevoie de Ienache,daca nu face ce ii spune il va ucide.Ii spuse ca ei vor merge la hanul Ancutei unde vor veni mai tarziu si arnautii cu Varvara si ca negustorul le va spune ca la vazut pe fugar care se duse spre Timisesti,ingrozitsi speriat.

Ajunsi la hanul Ancutei acesta se sfatui cu Ancuta si cand ii auzi pe arnauti, Catana pelca.Cand arnautii venisera negustorul ii spuse lui Costea,care era acolo,faptul ca il vazuse pe Catana si ca se ducea la Timisesti.Atunci Costea ordona ca restul arnautilor sa se duca spre Timisesti ca sa il prinda pe fugar si ca el cu Varvara vor trece apa Moldovei pe un drum laturalnic mergand spre manastire.Ajunsi pe malul Moldovei ei trecura apa,care era mare si misterioasa la lumina noptii.Pe celalalt mal Costea fu prins de Catana si legat de un copac,unde ramasese pana in dimineata zilei urmatoare.

Din acea noapte cei doi iubiti scapara din mainile vornicului Bodeica si plecara in tara ungureasca unde au trait liberi.

Judet al sărmanilor

S-a ridicatdin tohoarca lui, de la protap,un om mahalos,si sa aratat in lumina focului pasind leganat.Dupa haine,dupa vorba si infatisare cei de la han isi daduse seama ca el era cioban de la munte.Ciobanul se numea Costadin Motoc.Si de odata il apuca rasul deoarece un prieten ii spuse ca daca ajunge la hanul Ancutei sa se imbete si sa nu spuna la nimeni ce sa intamplat cu

el pe aceste meleaguri,dar ciobanul incepu sa ii povesteasca intamplarea. Locot Fancisc

In acele vremuri traia un boier vaduv, numit Raducan Chioru, care avea din cand in cand placere pentru cate o muiere.Pana in acea zi si prietenul nostru risese de aceste obiceiuri ale boierului,insa cand afla ca lui Raducan ii placea de sotia sa,Ilincanu mai radea.Atunci el era cu sania si a lasat-o in drum si sa dus acasa zicand ca vrea sa vada testemul ros pe care i la dat boierul,femeia nerecunoscand a batut-o,dar in final a fost induplecat de Ilinca si si-a cerut iertare.

Dupa acea omul isi duse sanuia s-o descarce de saci la hambare si pe urma vine la curte sa-l scrie pe catasif gramaticului.Dar insa in loc de gramatic iese boierul zicand ca nu e bine sa isi bata sotia,pe care o vazu la geamul de la una din camere.Boierul se decise sa ii dea o lectie prinzandui capul in gard si apoi ia pus picioarele in butuc,la lasat intro coliba cu ochii in fum de ardei si in cele din urma la pus cu gleznele in apa inghetata a morii.

Dupa toate acestea omul se duse la munte si se facuse cioban.Intro zi venise cerand adapost Vasile cel Mare,un hot care a facut multe ispravi.In curand cei doi se imprietenira si dupa ce omul ii spuse povestea hotul ii zise ca trebie razbunat si asa au mers in zi de slujba in satul unde se petrecusera cele intamplate.Si cand a iesit boierul din biserca Vasile se prezenta si ii spuse ca vor face judet dupa obiceiul oamenilor de aici,caci judecata doar Dumnezeu o putea face.Si dupa ce iau adus aminte boierului cea ce ii facuse sotului lui Ilinca cei doi sarira pe boier si il injunghiara.Cei de fata nu facura nimic si erau de acord cu Vasile cel Mare.Apoi ei lasara o punga cu opt galbeni pentru biserica si sau dus din nou pe munte.Dupa istorisire ciobanul se trase mahnit la locul lui ca negura muntelui.

Negustor lipscan

Cand cinstitul comis Ionita se pregatea sa isi spuna povestea se auzii mare taraboi in vale si Ancuta iesii si invita pe noul sau oaspete.Din invatatura lui mos Leonte reesi ca oaspetele era un om cu voie buna si care mai era si un negustor Lipscan.Dupa ce oaspetele incuvinta uimit isi mai spuse si numele,Daiman Cristisor.Si se invoi sa le spuna celor de fata cu a calatorit el prin tara nempteasca.

Acum doi ani Negustorul facuse putina avere si sa hotarat sa mearga si el in tara nempteasca sa cumpere marfuri.Si asa a pornit el spre Husi,a trecut Prutul si a ajuns la cetatea Tighina unde a cumparat cinci sute de batalii.Apoi a trecut din nou granita pe Nistru,ajuns la Cernauti si de acolo la Liov.Si de la Liov a mers cu trenul pana la Stratburg si a vandut marfa la niste negustori care o duceau la Paris cu trenul;si dupa ce le explica ce era trenul isi vazu de poveste.Spunandu-le ca acolo casele au etaj,ca femeile poarta palarie,ca toata barbatimea are ceasornice si ca mancarea lor e diferita decat cea de la noi,le mai spusese ca toti mergeau la scoala,chiar si femeile si ca legea era respectata.Si in cele din urma negustorul a trebuit sa se intoarca.Ajuns la la granita tarii Moldovei el a dat granicerilor,pentru al lasa sa treaca,doua baidere rosii.In lunca Moldovei ia iesit in cale un hot si ca sa nu il fure ia dat si lui un baider ros.Iar la Dragusteni ii iesi in cale un privighetor si ca sa il las in pace ii dadu si lui un baider.Acuma ce si-a platit darile poate sa se duca la Iesi cu marfa si in cele din urma acasa.

Povestirea spre deosebire de celelalte se sfrisii cu veselie si buna voie.

Orb sarac

O baba s-un mosneag iesira catara lumina carale lipscanului.Mosneagul era orb si un sarac cersetor,el venea dupa baba ca sa mearga la biserica sfintei Parasciva din Iasi unde batrana dorea sa ii marturisasca ce durere are.In acel timp batranul intra in vorba cu oaspetii de la hanul Ancutei si isi exprima dorinta de a auzi povestea comisului,insa acesta ii ceru sa le cante mai intai ceva celor de fata,din cimpoiul sau.Batranul se invoi sa cante numai daca va primi vin nopu si carne de pui fript.Batranul isi incepu cantecul,acesta era despre trei ciobani dintre care doi doreau sa il omoare pe al treilea;cantecu era de jale si pe toti ii cuprinsese tristetea amarnic.

Orbul ii spuse comisului ca mai are si alte cantece mai vesele dar cand el umbla prin lume a

stat la niste ciobani care lau invatat cantecul si lau blestemat sa nu il uite si de cate ori

va canta din cimpoi sa il spuna pe acesta primul.dupa ce ia parasit pe acei ciobani a umblat cu un alt cersetor care se dadea derpt orb,insa acesta era ajutat de Dumnezeu pentru ca se ruga si era credincios.Asa pribegind prin lume au ajuns la targul Chiului.Unde au trait bine si au cunoscut alti cersetori din breasla lor,dupa ce prietenul orbului a murit intr-o batalie el a plecat mai departe in lume ajungand chiar prin tarile tatarilor.De la o vreme il apuca dorul mirosului de brad si se intoarse pe taramurile natale.Si cersetorul nostru se intoarse pe locurile unde era inainte,de a fi luat de ape,satu lui natal si asa ajunse si la hanul Ancutei caci el avea drum pana la Iesi unde trebuia sa se inchine moastelor sfintei Paraschiva.Caci pe vremea strabunilor lui era un voda anticrist numit Duca,acel voda era nebun dupa avere si fura de la cei saraci,pana ce a fost parat sfinte Paraschiva.Si in ziua de 14 octombrie sa ridica furtuna atunci la geamul domnitorului a venit un demon si ia spus ca este vremea sa de socoteala pentru faptele sale.Atunci Duca-voda si a luat averea si a plecat cu ea pana intr-un sat unde a fost atacat de niste hoti,el a mai avut trei galbeni cu care a luat o sanie cu carte a ajuns pana la hanul Ancutei unde a cerut lapte si paine de acolo,dar oamenii erau asa saraci incat nu mai aveau nici asa ceva,Voda a plecat si pe un drum de munte a cazut intr-o rapa unde a parasit lumea pamanteasca.

Asa se sfarsise istorisirea bietului orb si Ancuta ii daduse,in cinstea lui si a sfintei Paraschive,de mancare si de baut.

Istorisirea lui Zaharie fântânarul

Inainte de asi sfarsii povestirea orbul,lita Salomia incepuse a nu ma avea astampar,rupandu-si unghiile si muscandu-se de buze.Iar cand Ancuta ii dete de mancare ajunse la culmea supararii caci ea socotea ca asemenea oameni ca orbul nu trebuiau sa fie asa apreciati si luati in serios cu povestirile lor,caci ea stia un om cu o povestire mult mai frumoasa-acea a lui Zaharie fantanarul.Si incepuse istorisirea lui.

In vremea tineretiilor acestuia un anume boier,Dinachi Manza,ii daduse sarcina sa construiasca o fantana in poiana lui Vladica Sas.Unde va avea loc o vanatoare unde va participa si domnitorul tarii.Dupa ce a ispravit lucrarea Zaharie,fiind la curte,afla despre necazul ficei boierului,Aglaita,care era indragostita de fiul unui mazil,Ilies Ursachii si pentru care ar fi facut orice si tatal ei nu il placea pe acest baiat.

La venirea domnitorului toti se pregatira pentru mare vanatoare.In acea zi Zaharie se indrepta spre fantana cand o zari pe Aglaita care ii destainuise dorinta de a se arunca in fantana pentru unica sa iubire adevarata.Atunci Zaharia isi dadu seama de gravitatea situatiei si ii venise o idee si anume:ca cei doi indragostiti sa astepte in coliba de langa fantana pana cand va veni domnitorul si cu vanatorii sa bea apa si atunci Zaharie il va indemna spre coliba unde ii va zari pe cei doi tineri in genunchi si ei ii vor destainui necazul lor.Si toate se petrecura dupa plan.Domnitorul vazandu-i pe cei doi tineri le acorda dreptul de asi uni destinele pentru intotdeauna.Si nunta a avut loc la Iesi,insa prima toaca au jucat-o aici ,la hanul Ancutei.

Dupa aceasta istorisire romantica pe toti de la han ii apuca somnul si fiecare sa culcat pe unde a putut.

Astfel sa terminat o noapte plina de miresme,a doua zi va urma alta cu alti oaspeti de care mai de care mai petrecareti,insa doar hanul va domnii vesnic peste viacuri si ne va aminti despre aceste vremuri de legenda.