Legendele Olimpului - Heracles

   Heracles, era fiul lui Zeus şi al Alcmenei. Pentru a se uni cu Alcmene, Zeus a luat chipul şi înfăţişarea soţului ei, Amphitryon, plecat să lupte împotriva teleboenilor. Din unirea Alcmenei cu Zeus s-a născut Heracles, iar din unirea Alcmenei cu Amphitryon, sosit imediat după aceea, s-a născut Iphicles, fratele geamăn al lui Heracles.
    Dându-şi seama de originea divină a lui Heracles, Amphitryon a consimţit să-l crească în casa sa, alături de Iphicles. Hera a devenit geloasă faţă de Alcmene, încăt înainte de naşterea copilului. Fiindcă Zeus era tatăl copilului trebuia săși ocrotească viitorul fiu, făgăduindusi regatul Argosului primului urmaş care se va naşte din Perseus, Hera a îndemnat-o pe fiica ei, Ilithyia, care se ocupa de naşteri, să întârzie naşterea lui Heracles şi să o grăbească în schimb pe cea a lui Eurystheus, fiul lui Sthenelus.
    Datorită acestui fapt, Eurystheus se naşte la şapte luni, revenindu-i lui Argosul, iar Heracles e purtat zece luni în pântece de Alcmene. Însă mânia Herei continuă să se reverse şi după naştere, de data aceasta însă asupra copilului. Într-o noapte, când cei doi fraţi se aflau în leagănul lor, ea le trimite doi şerpi cu gândul să-l ucidă pe Heracles. Fără să-şi piardă cumpătul, Heracles, deşi avea numai zece luni, îi apucă pe fiecare cu câte o mână şi îi sugrumă, în timp ce Iphicles, îngrozit, trezeşte toată casa cu ţipetele lui.
    Heracles a rămas cunoscut pentru “Cele douăspreze munci ale lui Heracles”, dar şi pentru numeroase acte de curaj şi vitejie.